... bun... adineaori am ajuns acasa si ma gandeam ca n-am mai scris de mult timp pe blog. Si cum ma gandeam eu, imi zic ce-ar fi daca v-as impartasi si voua emotiile prin care am trecut la primul meu spectacol (spectacol in sensul ca publicul eraformat 99,9% din necunoscuti). Ei bine era prin mai 2009, cand aflu ca la MTC (Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea) se organizeaza un concurs de desen pentru copii (din clasele I-IV), la care eu sunt invitat sa le prezint copiilor cate ceva din ceea ce stiu. Ok. Toate bune si frumoase, rutina mi-o pregatisem cu o zi inainte si in urmatoarea zi (miercurea mi se pare) trebuia sa o prestez in fata a peste 100 de persoane (copii si adulti). Bun, deci vine ziua mult asteptata ... ajung acolo si imi pregatesc recuzita, trecandu-mi prin minte miscarile. Stau linistit si astept ... astept ... astept ... si dintr-o data imi aud numele. In acel moment am intrat pe "scena" am zis vreo doua vorbe (cert e ca eram atat de emotionat incat nu mai stiu cum am reusit "sa-mi dau drumul"). Ei bine dupa primul minut am inceput sa ma simt bine. Totul a iesit asa cum trebuia. M-am bucurat foarte mult. Oricum, chiar daca am mai avut multe spectacole de atunci n-am reusit sa scap de acest trac de scena. Ok vad ca am scris un pic ... asa ca inchei aici. Sper ca va placut si ca nu va-ti plictisit citind aceste randuri.

Tuturora salut!